Mrs S

Whatever I do, I do it with style!

joi, 26 noiembrie 2015

Pe ploaie


L-as iubi pe el
M-ar tine in brate si am bea vin, in halate pufoase
Baie in spuma cu miros de scortisoara
M-as cufunda in canapea sa beau ceai cu miere si sa citesc o carte
As asculta colinde americane (ma atrag mai mult decat ale noastre)
As croseta pulovere in care sa intru toata(trebuie mai intai sa invat)
As sta lipita de calorifer si m-as uita pe geam la ploaie
(sursa:Pinterest)
Pentru ca cel mai bine e ca ploaia sa te prinda acasa:) Dar cum inca n-au dat lege sa nu iesim pe ploaie sau zapada, ma multumesc sa visez. E una din zilele cand pixul nu vrea sa scrie, cand mintea nu vrea sa fie prezenta, cand ma uit la ceas si il rog sa imi dea o ora potrivita. Ca sa ajung acolo(acasa), sa pregatesc ceaiul, sa caut spumantul si sa il trezesc pe el.

marți, 24 noiembrie 2015

Lazy day


Camasa lui, cafeaua mea(in cana lui), bucataria noastra.
Zi lenesa, mici placeri, zambete...fericire. Asta transforma casa in acasa(ca bine zic cei de la Praktiker)

duminică, 22 noiembrie 2015

Dezamagita de Mariage Fest


Ca ma marit, v-am mai spus. Acum va spun ca imi caut rochie. Si e al naibii de greu. Am fost sambata la Mariage Fest la Palatul Parlamentului si speram sa ma pierd printre comori, sa nu stiu ce sa aleg, sa probez pana ametesc si sa plec acasa bucuroasa ca macar am vazut niste rochite care sa ma salveze. Nici pe departe. Trei patru ateliere cu rochite de mireasa sau costume pentru ginere. Intr-adevar, locatii de nunta sau servicii foto-video gaseai. Dar ce sa fac eu, care imi fac nunta in Arges cu ele? Mai ales ca le-am ales de la sfarsitul lui 2014, deci peste hopul asta am trecut. Mai e pana la nunta, dar daca mai gasesc doua targuri asa, cred ca ma apuc sa imi fac rochia singura. Macar sa ma hotarasc din timp. Am gasit o singura chestie faina la Mariage Fest: cabina foto. Ne-am jucat putin si am ras teribil cand am primit fotografia.

joi, 19 noiembrie 2015

Vulnerabila sau realista?


Am devenit fricoasa, vulnerabila sau doar constientizez realitatea si ma port in consecinta? Numai mie mi se intampla sa ii sun pe cei dragi tot mai des ca sa ma asigur ca sunt bine(inainte ma rugau ai mei sa dau cate un telefon) sa imi bat la cap iubitul si fratele sa conduca incet(desi amandoi sunt super ok in trafic), sa plang la fiecare drama pe care o vad la tv, sa fiu fericita ca toate diminetile ne gasesc sanatosi si fericiti? Ca vrem sau nu, suntem in mijlocul unui razboi de cacao, iar in jurul nostru se intampla tot mai multe tragedii...suntem trasi de urechi sa intelegem ca am devenit mult prea rai, dar cred ca suntem mult prea limitati ca sa schimbam asta. Sau din nou, mult prea rai...

joi, 5 noiembrie 2015

Multumesc!


.
Vreau ca toata lumea sa fie bine, dar nu iubesc pe toata lumea. Incerc sa nu fac rau, sa nu jignesc si sa ajut pe cat posibil... si la munca si-n societate. Dar atat...mai departe cred ca tine de fiecare cum isi manevreaza viata. Nu-mi place sa stiu ce se intampla in casa colegei de serviciu sau in familia vecinei de vis a vis. Nu vreau, nu pot si nu imi place sa fiu curioasa. Multi o numesc neimplicare, neintegrare, eu o numesc discretie. Dar exista o mana de oameni pe care ii iubesc de mor. Si ma bag in viata lor poate mai mult decat ar trebui. Pentru ca sunt linistita cand stiu ca ai mei sunt impreuna acasa, ca Emi s-a intors cu bine din oras(si imi suporta discursurile de sora mai mare), ca pe Razvan pot sa il pup de "Noapte buna" si ca ma tine in brate sa adorm ca ceea ce sunt: cel mai fericit om. Si pentru toate acestea exista cineva caruia ii multumesc in fiecare moment: "Doamne Doamne"

marți, 3 noiembrie 2015

Doua vorbe


M-am tot gandit daca sa scriu despre ce se intampla acum in tara sau sa tac. Si aleg sa tac... Nu pentru ca mi-ar fi rusine sa strig cat de ratati mi se par cei care sunt sus pusi si ne mananca banii si cat de jos e tara noastra din cauza lor. Ci pentru ca eu sunt bine, sunt cu cei dragi si sunt sanatoasa. Si mi-e rusine sa deschid subiectul cand ma gandesc la oamenii care si-au pierdut copii, iubiti, frati in incendiu sau la cei care se zbat in spitale sa traiasca. Nu avem cum sa le intelgem durerea, putem doar sa ne rugam pentru ei.